Amân de ceva vreme să încep să scriu povestea mea pe site și iată că acel moment a venit în sfârșit!
Numele meu este Lorena și sunt mama unui minunat băiețel de aproape 4 ani pe nume Ștefan. Încă de când eram însărcinată simțeam că viața mea avea să se schimbe, doar ca încă nu voiam să accept. Venirea lui pe lume a fost momentul în care am înțeles că fericirea mea înseamnă familia și am hotărât să mă dedic lui Ștefan și soțului meu Alex cu toată ființa mea, să mă bucur de fiecare clipă petrecută împreună. Am realizat cât de mult îmi place să ne petrecem timpul împreună, să ieșim la plimbare, să ne jucăm împreună, să îi citesc și să îi cânt (deși vocea nu mă recomandă, lui îi plăcea). Am început să le gătesc băieților din ingrediente sănătoase de la țară și să fac în casă pâine, tăiței, melcișori și cozonaci cu maia, brânza dulce, iaurt și chefir, pate și multe alte preparate delicioase, ca orice mamă dornică să le ofere celor dragi cele mai bune mâncăruri. Timpul trecea extrem de repede, iar după ce Ștefan a împlinit un an gândul că în curând va dori să încerce și tentațiile dulci, m-a făcut să îmi doresc să îi ofer ceva cu ingrediente cât mai sănătoase.
Făceam prăjituri încă de la 6 ani – negrese și prăjituri cu gem, iar pe măsură ce timpul a trecut am început să prepar și altele cum ar fi: prăjituri cu mere, cu caise, vișine sau alte fructe, checuri și rulade, dar și torturi cu ciocolată, torturi cu fructe și frișcă, torturi diplomat, dar nu acestea erau cele pe care îmi doream să i le ofer. Când am descoperit torturile decorate cu pastă de zahăr am fost uimită de frumusețea și complexitatea lor și ceva din mine parcă îmi spunea că și eu pot face așa ceva. Deși prăjiturile și torturile mele nu au excelat niciodată până atunci la capitolul aspect, aveam o înclinație către frumos, căci până să îl nasc pe Ștefan eram pasionată de quilling – o artă tare frumoasă, care se rezumă la rularea hârtiei, dar eu îmi doream deja altceva care nu avea nicio legătură.
Am vorbit cu soțul despre ceea ce mi-ar plăcea să fac și fără să stea prea mult pe gânduri m-a îndemnat să mă informez și să mă documentez cu privire la materiile prime și ustensilele de care am nevoie pentru a realiza asemenea minunății. Zis și făcut. Am început să mă informez cu privire la cele mai sănătoase și calitative ingrediente, am stabilit un minim necesar ce trebuia achiziționat și am început testele pentru creme. În scurt timp eram încântată de rezultate și nu a durat mult până am început primele comenzi pentru o prietenă dragă, care mă impulsiona să merg mai departe, căci atât de mult îi plăceau torturile mele. Pe măsură ce făceam câte un tort, simțeam o mare fericire și o mare liniște sufletească că pot face ceea ce îmi place cel mai mult și că îi pot vedea pe ceilalți uimiți și fericiți la vederea creațiilor mele și să nu mai spun despre gustul lor! Să mai spun că fericirea era cu atât mai mare căci Ștefan era mereu cu mine?
Mânată de dorința de a mă bucura pas cu pas de creșterea lui Ștefan, de dorința de a lucra ceea ce îmi place, dar și de teama că va trebui să mă întorc la job-ul meu pe care îl cam dădusem uitării, am hotărât că în viața mea trebuie să se producă o schimbare, un nou început și așa am decis să renunț la job și să îmbrățișez această artă dulce. Și uite așa a luat naștere Sweet-art.
Recunosc, nu a fost deloc ușor, sacrificiile sunt mari, mai ales când este un copil la mijloc. Așa că au fost și vor fi mereu nopți pierdute pentru a duce la bun sfârșit ceea ce îmi propun, însă rezultatele sunt neprețuite!
